vineri, 18 septembrie 2009

luni, 7 septembrie 2009

Gasit textu'...placut textu'...publicat textu'


Personalitatea ta deschisa si prietenoasa este de o inestimabila valoare pentru prezentul si viitorul tau. Te va ajuta sa deschizi multe usi care raman adesea inchise pentru altii. Pastreaza acest dar si ramai loial dreptatii. Esti harnic si muncitor. Daca vei continua sa lupti pentru a-ti realiza obiectivele, determinarea ta iti va asigura succesul in viata. Fii tu insuti, fericit si improspatat mereu de micile bucurii ale vietii.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Scrisoare pentru DESTIN

Nu o sa te intreb “ce faci?” pentru ca stiu ca iti urmezi cursul. Nici “ce ai mai facut?” nu te voi intreba pentru ca eu iti stiu viata cel mai bine. Nu…nu o sa te intreb nimic. Ma gandesc doar sa te rog cate ceva. Pentru inceput te-as ruga sa-mi dai mai multa rabdare. Stiu ca in ultima perioada am dat dovada din ce in ce mai mult de acest lucru, dar, crede-ma, cand vad ce se intampla in jurul meu imi dau seama ca nu e de ajuns. Ce zici? Ai de unde sa-mi dai? (si intre noi fie vorba, cu siguranta ai de unde asta in conditiile in care rar mai vad pe cineva ca a primit acest “dar” ). Asa… ti-am cerut rabdare. Dar cuvantul “iubire” cum iti suna? Bate-ma cu iubire de toate felurile… loveste-ma cu iubire din toate partile…baga-mi iubire fortat daca ma vezi ca refuz. LAMURIT?( …sau… ?! ). Ce te-as mai putea ruga, dragul meu!? Fa-ma mai rezistenta, mai increzatoare, mai puternica, mai toleranta… Mai pe scurt, fa ce stii tu mai bine cu mine. Am incredere deplina ca iti vei face “datoria” fata de mine in cel mai bun mod.
Cam gata cu “ce vreau…cum vreau”. Acum permite-mi sa te felicit dragul meu. Da, stiu! Te intrebi pentru ce anume.PENTRU CA TI-AI REVENIT – asta e raspunsul. Cum adica din ce sa-ti revii? Ei bine, daca iti “scriam” acum 5-6 luni in urma probabil “scrisoarea” mea era putin mai intepatoare. Trebuie sa recunosti si tu ca acum ceva vreme te-ai cam ametit. Ce zic eu? Ametit?! Nu! Te-ai imbatat de-a binelea si, vorba aia, “mergeai pe 3 carari”. Am incercat sa te duc la cea mai renumita clinica de dezalcoolizare, dar nimic. Tu “NU!” si “NU!”. Am vazut ca nu merge asa…am zis sa te iau cu incetisoru’. Ti-am facut o intreaga filosofie, dar nu – erai setat pe “NU” si gata. Ma gandeam sa cedez in fata refuzului tau, dar asta inseamna sa renunt… iar eu nu renunt niciodata! (asta tot intre noi fie vorba). Asa ca pana la urma, cea mai buna decizie pe care am gasit-o a fost sa te las sa iti vezi de drumul tau cand mai linistit… cand foarte agitat. Dar stii ce a fost interesant si de ce te-am lasat sa iti vezi de drum? Pentru ca drumul tau se suprapunea perfect peste al meu… sau invers… si aveam incredere ca ma vei duce intr-un loc “bun”. Si cum drumurile mai au si bariere, ne-am oprit amandoi. Eram fericita pentru ca in sfarsit puteam sa iti vorbesc. Norocul meu a fost ca m-ai ascultat ca m-ai inteles. Si te-am inteles si eu. De atunci merg in bratele tale cu toata increderea. Cateodata poate mi se va parea ca ma scapi, dar, crede-ma, nu-mi va fi frica pentru ca sunt sigura ca vei fi acolo, ma vei lua frumos de mana, apoi mai vei tine iar in brate si vom merge impreuna razand, vazandu-ne de cararuia noastra. SI NU-MI VA FI FRICA!
NE ASTEAPTA UN DRUM LUNG IMPREUNA, DRAGUL MEU DESTIN.