Scrisoare...

Am citit scrisorica asta, pentru prima data acum 5 ani si mi-a ramas in suflet de atunci. Sper sa va placa si sa va atinga...
" M-am uitat la tine in timp ce te-ai trezit in aceasta dimineata. Asteptam sa-mi spui 2-3 vorbe, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci azi.
Am observat ca erai mult prea ocupat ca sa-ti cauti haine potrivite ca sa mergi la serviciu. Speram sa gaseshti cateva clipe sa-Mi spui: " Buna dimineata!"...
Pentru a vedea ca iti sunt alaturi, am facut si astazi, pentru tine, cerul in culori si cant de pasari. N-ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu. Am asteptat. Presupun ca, fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa te invioreze. Am crezut ca poate asa iti vei aduce aminte de Mine. Dar tu te-ai suparat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti! Oricum, ziua era inca lunga.
Apoi ai inchis televizorul.
Ai cinat cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am gasit pentru tine o multime de stele si ingeri.
Era frumos...pacat ca n-ai observat. Dar nu conteaza!
Poate chiar nu ti-ai dat seama ca eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti tu sa-ti imaginezi vreodata.
Vreau sa ti-o arat pentru ca si tu, la randul tau, sa o daruiesti celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi astepta!
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca, macar azi, Imi vei oferi putin timp.
Iti urez o zi buna! Al tau Tata, Dumnezeu."

Tu ce ai facut?

Faptul ca din acest an au mai ramas doar cateva zile, ar trebui sa ne faca sa inventariem propriile activitati din ultimele 12 luni. Ar trebui sa ne intrebam "ce am adaugat bun la propria noastra persoana?"...sa ne intrebam daca anul acesta am iubit cu adevarat? (si ar fi pacat daca raspunsul ar fi "NU"...e pacat sa treaca o zi fara sa oferi iubire, dar mai ales un an). Am avut anul acesta curajul de a renunta, macar o data, la acel orgoliu prostesc si sa spunem din tot sufletul "Iarta-ma!" cuiva caruia i-am gresit?...Am invatat sa iertam cu sufletul atunci cand ni s-a cerut?(stiu ca numai Dumnezeu poate ierta, dar ma refer la o iertare atat cat ne sta noua in putere). Daca esti barbat, ai daruit anul acesta macar o floare unei femei fara nici o ocazie speciala? (grabeste-te...inca mai ai timp!). Intr-un cuvant: Cele 12 luni care sunt pe cale sa ia sfarsit, au reusit sa ne faca un oameni mai buni?... ca pana la urma asta e ideea vietii, nu?

Sa incercam si altceva...

E aproape ora 12 noaptea. Nu e orice noapte...e noaptea in care vine Mos Nicolae. Ador sarbatorile de iarna... le iubesc din tot sufletul. Le traiesc cu tot sufletul. Norocul meu a fost si este ca fac parte dintr-o familie in care se pastreaza cu sfintenie aceste sarbatori. Se traiesc cu multa iubire...cu multe emotii. De cand ma stiu, in fiecare dimineata de Craciun ne trezim cu totii si ne apucam sa desfacem cadourile cu aceeasi emotie ca de copil...si suntem fericiti indiferent ce primim. Doresc tuturor sa simta ceea ce simtim noi in acele momente. Ne bucuram din plin pentru ca pentru noi, din fericire, Mos Craciun chiar exista. A crede in existenta lui inseamna sa simti, macar pentru cateva minute, ca pe acest pamant exista numai lucruri benefice...numai iubire reala. A crede in Mos Craciun inseamna a simti cum ceva divin iti invaluie toata fiinta.
Ma intriga cand aud si vad ca unele persoane din jurul meu habar nu au cum sa petreaca cu adeverat aceste sarbatori. Pentru ei sarbatorile de iarna sunt doar alte ocazii de a mai bea impreuna cu prietenii sau de a se distra prin nu stiu care club fitos. Dar haideti, totusi, sa facem un minim de efort si sa schimbam, de fapt sa readucem la normal, adevarata insemnatate a acestor zile. De baut si de dansat prin cluburi puteti sa le faceti in oricare alta zi din an. In schimb, Craciunul e o singura data pe an...doar o data si atat! Oare chiar nu se merita sa ne desprindem un pic de toata nebunia asta cotidiana? Oare chiar nu se merita ca in acele zile sa stai ceva mai mult cu familia? Credeti-ma ca se merita si nimic din lumea asta nu se compara cu ceea ce poti simti in acele momente.
Ma intreb, totusi, cei care peste cativa ani vor avea copii, vor stii oare sa ii faca sa traiasca cu adevarat bucuria Craciunului? Bucuria asta sa stiti ca nu sta in cele mai scumpe cadouri aruncate la intamplare sub un brad (daca exista si ala in casa!). Le puteti oferi orice, fie ceva scump sau mai putin scump, insa felul cum il veti face sa se simta cand primeste acel cadou depinde doar de voi. Dar pentru asta este nevoie ca voi sa cunoasteti si sa invatati sa traiti Craciunul pentru a putea da mai departe aceasta bucurie.
Tot ce-mi ramane de facut este sa va doresc sa aveti sarbatori cu adevarat fericite, cu speranta ca macar unul dintre cei care cititi acest blog va pune in practica ceea ce am aberat eu aici.
PS: E deja ora 1 noaptea! Ma duc sa ma transform pentru cateva minute in Mos Nicolae.

Din suflet....cica

Aceasta scrisoare e pentru tine… DA! Pentru tine, barbate perfect. Pentru tine, barbatul cu viziunile perfecte despre viata….barbatul care pune sentimentele pe primul loc…barbatul care incearca sa inteleaga lumea…intr-un cuvant - “barbatul fatal”. Hmmm… nu-i asa ca esti sigur ca m-ai vrajit? Nu-i asa ca ”inima ta” inca crede ca sunt “the most special girl” din viata ta?Nu-i asa ca si tu te simti special pentru mine?(imi permit sa dau eu raspunsul in locul tau: “DA!CEL MAI SPECIAL!”). Ei bine, am o surpriza pentru tine, barbate fatal: nu ai fost si nici nu vei fi vreodata special pentru mine asa cum crezi.Nu esti decat “another bull shit”…si sunt cat se poate de draguta cand iti zic asa.
Te instiitez, stimate barbat (“stimat”…pentru ca te respect doar pentru simplul fapt ca Dumnezeu te-a dat pe acest pamant…si atat) ca toti putem juca teatru fata de ceilalti cu atat mai mult atunci cand avem si un scop precis. DA! Si eu pot juca teatru mai ales fata de tine.Nu-ti prea vine sa crezi ceea ce iti zic, nu? Oricum, ar trebui sa imi multumesti ca te-am facut sa te simti bine…special…deosebit…si…tu stii mai bine cum te-ai simtit…eu eram mult prea ocupata sa-mi gasesc urmatoarea replica mortala incat sa iti mai dau atentie. Te bucurai ca fraierul in fata fiecarui cuvant frumos pe care ti-l aruncam drept momeala.
Stii care a fost ghinionul tau? Ca mi-am dat seama din timp de vrajeala ta si ca am si eu un creier pe care DA!! mi-l folosesc mai des decat tine. Imi pare bine ca te-am cunoscut.Stii de ce?Pentru ca pe viitor sa stiu de ce oameni sa ma feresc! De ce imi mai pare bine ca te-am intalnit? Pentru ca ai fost un subiect de distractie maxima pentru mine si my girls. Doamne, cat ne-am mai distrat pe seama ta…pe ceea ce imi spuneai!
Acum, cand citesti aceasta asa-zisa scrisoare probabil te si pregatesti sa imi dai un raspuns de genul: “Esti o fata cu multe frustrari… nefericita…neimplinita”. Ei bine, afla ca nu sunt frustrata, iar fericirea si implinirea reusesc sa mi le gasesc in tot ce ma inconjoara. (THANKS GOD!!!)
PS: Nu-i asa ca acum sunt cu adevarat speciala pentru tine? Hai, mai spune-mi o data ca sunt speciala… asa cum numai tu esti in stare sa o zici…cu acel zambet pervers care ma scarbeste!

Ceva de suflet...

Un filmulet pe care nu am vrut sa il tin numai pentru mine.Enjoy it!

De aş fi fost şi eu student...

Sunt în ultimul an de facultate, iar acest lucru îmi dă un sentiment de nelinişte...de panică. Abia acum când scriu realizez că o altă etapă din viaţa mea, ca şi din viaţa multora ca mine, este pe cale să ia sfârşit.Din păcate eu nu mă voi putea număra printre cei care vor avea mai târziu ceva de povestit despre studenţie.De ce? Pentru că nu am avut aşa ceva cu toate că, teoretic am fost studentă. Aceşti ani care trebuiau să fie printre cei mai frumoşi din viaţa mea s-au dus fără să ştiu să profit de ei. Mă gândesc mereu la câte lucruri aş fi putut face... lucruri care cu siguranţă ar fi dat culoare vieţii mele de zi cu zi. De obicei, nu îmi pare rău de nimic din ce am făcut (sau din ce nu am făcut) în trecut... însă, faptul că nu am ajuns şi eu să simt şi să trăiesc studenţia la maxim, mă face să îmi doresc din tot sufletul să dau timpul înapoi. Cât aş da să am puterea asta!!! Aş face atâtea lucruri care pentru unii pot părea lipsite de importanţă...Aş sta în cămin măcar pentru un an. Aş rămâne în weekend-uri, aici, în Iaşi pentru a merge la nebuniile studenţeşti cu dragii mei colegi. Mi-aş face prieteni buni în rândul colegilor de la facultate. Aş merge mult mai des la cursuri şi seminarii. M-as plimba prin Copou. M-aş înscrie la tot felul de cursuri. M-aş implica în tot felul de activităţi constructive. Aş cunoaşte mult mai multe persoane.Visez… şi, din păcate, trebuie să revin la realitate şi să accept că nu pot schimba nimic din trecut.Implicit apare întrebarea: “Bine, dar de ce nu ai făcut nimic ca să simţi studenţia?”. Sincer, nici eu nu ştiu de ce. Aşa că tot ce îmi rămane de zis este(fără a mă gândi prea mult şi fără a da prea multe detalii): “Aşa a fost să fie!”... şi punct! Tot ce ămi rămâne acum de făcut este să profit cât pot de mult de acest ultim an de studenţie…Sper să îmi iasă de data asta!

S de la Simplu

Viata este Simpla...Nu!Sa nu vi se pare ciudat ca am scris asa ceva..Da!Este simpla viata!Mai simpla decat v-ati putea imagina. Problema este la noi, oamenii. Avem un "reflex" de a o complica...de a-i da uneori alte conotatii...mult prea complicate fata de realitate. Este foarte normal sa se intample asa...tine de natura noastra umana. Insa acest lucru il putem remedia daca dorim ca tot ce se intampla in jurul nostru sa nu ni se mai para atat de complicat si de neinteles.Pana nu demult mi se parea ca viata este atat de ciudata. Ca nu gaseam sensul in tot ceea ce ma inconjoara.Ca tot ce se invarte in jurul meu este mult prea complicat pentru a reusi sa inteleg.Ajunsesem in momentul in care viata ma speria.Dar astea au fost in mintea si sufletul meu pana intr-o zi.Pana intr-o zi in care, viata mea si lumea din jurul meu a capatat alt sens.(Nu..nu va ganditi ca m-am indragostit si din cauza euforiei pe care ti-o da dragostea am inceput sa vad lucurile asa cum le vad acum).Am inteles ca raspunsul la orice intrebare... la orice traire...trebuie gasit in originea noastra...in locul de unde a plecat totul.Intrebarea cea mai complicata pare a fi si cea mai simpla la o prima impresie:"De ce?".De multe ori ne intrebam "de ce sufar?"..."de ce tocmai mie mi s-a intamplat asta?"..."de ce am fost eu acela?", si lista poate continua.Pentru gasirea celui mai sincer si real raspuns am inteles ca trebuie sa dau timpul inapoi, pas cu pas, pana cand ajung la acea "origine" de care am amintit mai sus.Pur si simplu am inteles ca trebuie sa accept situatia asa cum este ea, complicata, pentru ca tocmai eu am facut-o asa.Aceasta modalitate de "privire" a unei probleme m-a invatat cum trebuie sa actionez pe viitor pentru a evita sa mai fiu pusa intr-o astfel de situatie nefavorabila mie.M-a invatat sa ma autocontrolez.Cu toate ca nu am studii in domeniul psihologiei, am inteles cum "functioneaza" oamenii...lumea. Am realizat ca omul este doar "un simplu aparat insufletit" plin cu idei, ganduri,trairi,reactii care vin in urma modelarii suferite din exterior. Am inteles ca unele probleme sau situatii complicate trebuie tratate cu acea "joaca simpla de copil" tocmai pentru a gasi o rezolvare serioasa...Si lista poate continua.Odata ce vei reusi sa vezi viata si problemele ei intr-un mod mai simplu si daca vei reusi sa le tratezi ca atare, cu siguranta lumea inconjuratoare nu va mai parea atat de complicata si de neinteles.Daca mai sus am afirmat ca viata este simpla, asta nu inseamna ca ea trebuie tratata fara seriozitate.Din contra!Viata este cel mai serios "lucru" care ni s-a putut da vreodata si trebuie tratat ca atare...