De aş fi fost şi eu student...

Sunt în ultimul an de facultate, iar acest lucru îmi dă un sentiment de nelinişte...de panică. Abia acum când scriu realizez că o altă etapă din viaţa mea, ca şi din viaţa multora ca mine, este pe cale să ia sfârşit.Din păcate eu nu mă voi putea număra printre cei care vor avea mai târziu ceva de povestit despre studenţie.De ce? Pentru că nu am avut aşa ceva cu toate că, teoretic am fost studentă. Aceşti ani care trebuiau să fie printre cei mai frumoşi din viaţa mea s-au dus fără să ştiu să profit de ei. Mă gândesc mereu la câte lucruri aş fi putut face... lucruri care cu siguranţă ar fi dat culoare vieţii mele de zi cu zi. De obicei, nu îmi pare rău de nimic din ce am făcut (sau din ce nu am făcut) în trecut... însă, faptul că nu am ajuns şi eu să simt şi să trăiesc studenţia la maxim, mă face să îmi doresc din tot sufletul să dau timpul înapoi. Cât aş da să am puterea asta!!! Aş face atâtea lucruri care pentru unii pot părea lipsite de importanţă...Aş sta în cămin măcar pentru un an. Aş rămâne în weekend-uri, aici, în Iaşi pentru a merge la nebuniile studenţeşti cu dragii mei colegi. Mi-aş face prieteni buni în rândul colegilor de la facultate. Aş merge mult mai des la cursuri şi seminarii. M-as plimba prin Copou. M-aş înscrie la tot felul de cursuri. M-aş implica în tot felul de activităţi constructive. Aş cunoaşte mult mai multe persoane.Visez… şi, din păcate, trebuie să revin la realitate şi să accept că nu pot schimba nimic din trecut.Implicit apare întrebarea: “Bine, dar de ce nu ai făcut nimic ca să simţi studenţia?”. Sincer, nici eu nu ştiu de ce. Aşa că tot ce îmi rămane de zis este(fără a mă gândi prea mult şi fără a da prea multe detalii): “Aşa a fost să fie!”... şi punct! Tot ce ămi rămâne acum de făcut este să profit cât pot de mult de acest ultim an de studenţie…Sper să îmi iasă de data asta!