Gasit textu'...placut textu'...publicat textu'

Personalitatea ta deschisa si prietenoasa este de o inestimabila valoare pentru prezentul si viitorul tau. Te va ajuta sa deschizi multe usi care raman adesea inchise pentru altii. Pastreaza acest dar si ramai loial dreptatii. Esti harnic si muncitor. Daca vei continua sa lupti pentru a-ti realiza obiectivele, determinarea ta iti va asigura succesul in viata. Fii tu insuti, fericit si improspatat mereu de micile bucurii ale vietii.

Scrisoare pentru DESTIN

Nu o sa te intreb “ce faci?” pentru ca stiu ca iti urmezi cursul. Nici “ce ai mai facut?” nu te voi intreba pentru ca eu iti stiu viata cel mai bine. Nu…nu o sa te intreb nimic. Ma gandesc doar sa te rog cate ceva. Pentru inceput te-as ruga sa-mi dai mai multa rabdare. Stiu ca in ultima perioada am dat dovada din ce in ce mai mult de acest lucru, dar, crede-ma, cand vad ce se intampla in jurul meu imi dau seama ca nu e de ajuns. Ce zici? Ai de unde sa-mi dai? (si intre noi fie vorba, cu siguranta ai de unde asta in conditiile in care rar mai vad pe cineva ca a primit acest “dar” ). Asa… ti-am cerut rabdare. Dar cuvantul “iubire” cum iti suna? Bate-ma cu iubire de toate felurile… loveste-ma cu iubire din toate partile…baga-mi iubire fortat daca ma vezi ca refuz. LAMURIT?( …sau… ?! ). Ce te-as mai putea ruga, dragul meu!? Fa-ma mai rezistenta, mai increzatoare, mai puternica, mai toleranta… Mai pe scurt, fa ce stii tu mai bine cu mine. Am incredere deplina ca iti vei face “datoria” fata de mine in cel mai bun mod.
Cam gata cu “ce vreau…cum vreau”. Acum permite-mi sa te felicit dragul meu. Da, stiu! Te intrebi pentru ce anume.PENTRU CA TI-AI REVENIT – asta e raspunsul. Cum adica din ce sa-ti revii? Ei bine, daca iti “scriam” acum 5-6 luni in urma probabil “scrisoarea” mea era putin mai intepatoare. Trebuie sa recunosti si tu ca acum ceva vreme te-ai cam ametit. Ce zic eu? Ametit?! Nu! Te-ai imbatat de-a binelea si, vorba aia, “mergeai pe 3 carari”. Am incercat sa te duc la cea mai renumita clinica de dezalcoolizare, dar nimic. Tu “NU!” si “NU!”. Am vazut ca nu merge asa…am zis sa te iau cu incetisoru’. Ti-am facut o intreaga filosofie, dar nu – erai setat pe “NU” si gata. Ma gandeam sa cedez in fata refuzului tau, dar asta inseamna sa renunt… iar eu nu renunt niciodata! (asta tot intre noi fie vorba). Asa ca pana la urma, cea mai buna decizie pe care am gasit-o a fost sa te las sa iti vezi de drumul tau cand mai linistit… cand foarte agitat. Dar stii ce a fost interesant si de ce te-am lasat sa iti vezi de drum? Pentru ca drumul tau se suprapunea perfect peste al meu… sau invers… si aveam incredere ca ma vei duce intr-un loc “bun”. Si cum drumurile mai au si bariere, ne-am oprit amandoi. Eram fericita pentru ca in sfarsit puteam sa iti vorbesc. Norocul meu a fost ca m-ai ascultat ca m-ai inteles. Si te-am inteles si eu. De atunci merg in bratele tale cu toata increderea. Cateodata poate mi se va parea ca ma scapi, dar, crede-ma, nu-mi va fi frica pentru ca sunt sigura ca vei fi acolo, ma vei lua frumos de mana, apoi mai vei tine iar in brate si vom merge impreuna razand, vazandu-ne de cararuia noastra. SI NU-MI VA FI FRICA!
NE ASTEAPTA UN DRUM LUNG IMPREUNA, DRAGUL MEU DESTIN.

Prea tare...

Dupa ce privesti atent filmuletul uita-te in alta parte si vei fi surprins de ceea ce vezi....si nu...nu e unul din filmele alea cu "Buuuhahahahahha" la sfarsit...

Multumesc

Exista momente in viata in care simti nevoia sa spui multumesc. Astazi as dori sa...
Ii multumesc "lu' mam' " pentru ca de la ea am invatat ce inseamna sa fii o femeie puternica, ce inseamna sa fii un om bun, ce inseamna sa crezi cu adevarat in Dumnezeu.
Ii multumesc "lu' tat' " de la care am invatat sa fiu puternica si precauta.
Ii multumesc Oanei de la care am invatat cum sa fii o persoana finuta si ce inseamna "principiu"
Ii multumesc Madalinei de la care am invatat sa nu renunt.
Ii multumesc Laurei de la care am invatat ca uneori sunt momente in care e mai bine sa nu spui nimic. Tot de la ea am invatat sa spun ceea ce imi doresc.
Ii multumesc Geaninei care ma face sa tin cu adevarat la o prietenie. De la ea am mai constientizat ca pot fi un bun ascultator.
Le multumesc lui Rares si lui Catalin de la care am invatat ca lumea poate fi perversa.
Ii multumesc lui Cosmin de la care am invatat sa am rabdare si sa fiu calma. Tot de la el am invatat ca atunci cand mi se intampla un lucru frumos sa nu-l complic, ci sa-l las sa decurga de la sine.
Ii multumesc lui Costi care este mereu dispus sa imi dea un sfat atunci cand sunt intr-un impas. Tot de la el am invatat cum sa trec simplu si frumos prin viata si sa accept orice mi se intampla.
Ii multumesc Irinei de la care am invatat sa tin un secret.
Ii multumesc "destinului" ca mi-a dat un moment dificil in viata care m-a schimbat enorm de mult.
Ii multumesc lui Cezar ca mi-a oferit acea "dragoste la mare" de care toti ar trebui sa avem parte.
Le multumesc tuturor celor care mi-au cerut ajutorul pentru ca m-au facut sa ma simt capabila.
Ii multumesc lui Casian de la care am invatat sa nu stau prea mult pe ganduri atunci cand imi doresc ceva.
....si, bineinteles, le multumesc tuturor, care intr-un fel sau altul ma sprijina... sau ma suporta
Insa, cea mai mare multumire i-o aduc lui Dumnezeu pentru toate experientele pe care le-am trait si pentru toate persoanele care au trecut si vor mai trece prin viata mea.

Ooo...da!!!

Am deja 2 zile de cand fredonez melodia asta..."uuu chica cha ha..."


aa..uitasem de versuri...aici le aveti

Inca o melodie care place la mine...

Si versurile le gasiti aici

Inimi fara frumusete

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata… Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se-ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?