Din suflet....cica

Aceasta scrisoare e pentru tine… DA! Pentru tine, barbate perfect. Pentru tine, barbatul cu viziunile perfecte despre viata….barbatul care pune sentimentele pe primul loc…barbatul care incearca sa inteleaga lumea…intr-un cuvant - “barbatul fatal”. Hmmm… nu-i asa ca esti sigur ca m-ai vrajit? Nu-i asa ca ”inima ta” inca crede ca sunt “the most special girl” din viata ta?Nu-i asa ca si tu te simti special pentru mine?(imi permit sa dau eu raspunsul in locul tau: “DA!CEL MAI SPECIAL!”). Ei bine, am o surpriza pentru tine, barbate fatal: nu ai fost si nici nu vei fi vreodata special pentru mine asa cum crezi.Nu esti decat “another bull shit”…si sunt cat se poate de draguta cand iti zic asa.
Te instiitez, stimate barbat (“stimat”…pentru ca te respect doar pentru simplul fapt ca Dumnezeu te-a dat pe acest pamant…si atat) ca toti putem juca teatru fata de ceilalti cu atat mai mult atunci cand avem si un scop precis. DA! Si eu pot juca teatru mai ales fata de tine.Nu-ti prea vine sa crezi ceea ce iti zic, nu? Oricum, ar trebui sa imi multumesti ca te-am facut sa te simti bine…special…deosebit…si…tu stii mai bine cum te-ai simtit…eu eram mult prea ocupata sa-mi gasesc urmatoarea replica mortala incat sa iti mai dau atentie. Te bucurai ca fraierul in fata fiecarui cuvant frumos pe care ti-l aruncam drept momeala.
Stii care a fost ghinionul tau? Ca mi-am dat seama din timp de vrajeala ta si ca am si eu un creier pe care DA!! mi-l folosesc mai des decat tine. Imi pare bine ca te-am cunoscut.Stii de ce?Pentru ca pe viitor sa stiu de ce oameni sa ma feresc! De ce imi mai pare bine ca te-am intalnit? Pentru ca ai fost un subiect de distractie maxima pentru mine si my girls. Doamne, cat ne-am mai distrat pe seama ta…pe ceea ce imi spuneai!
Acum, cand citesti aceasta asa-zisa scrisoare probabil te si pregatesti sa imi dai un raspuns de genul: “Esti o fata cu multe frustrari… nefericita…neimplinita”. Ei bine, afla ca nu sunt frustrata, iar fericirea si implinirea reusesc sa mi le gasesc in tot ce ma inconjoara. (THANKS GOD!!!)
PS: Nu-i asa ca acum sunt cu adevarat speciala pentru tine? Hai, mai spune-mi o data ca sunt speciala… asa cum numai tu esti in stare sa o zici…cu acel zambet pervers care ma scarbeste!

Ceva de suflet...

Un filmulet pe care nu am vrut sa il tin numai pentru mine.Enjoy it!

De aş fi fost şi eu student...

Sunt în ultimul an de facultate, iar acest lucru îmi dă un sentiment de nelinişte...de panică. Abia acum când scriu realizez că o altă etapă din viaţa mea, ca şi din viaţa multora ca mine, este pe cale să ia sfârşit.Din păcate eu nu mă voi putea număra printre cei care vor avea mai târziu ceva de povestit despre studenţie.De ce? Pentru că nu am avut aşa ceva cu toate că, teoretic am fost studentă. Aceşti ani care trebuiau să fie printre cei mai frumoşi din viaţa mea s-au dus fără să ştiu să profit de ei. Mă gândesc mereu la câte lucruri aş fi putut face... lucruri care cu siguranţă ar fi dat culoare vieţii mele de zi cu zi. De obicei, nu îmi pare rău de nimic din ce am făcut (sau din ce nu am făcut) în trecut... însă, faptul că nu am ajuns şi eu să simt şi să trăiesc studenţia la maxim, mă face să îmi doresc din tot sufletul să dau timpul înapoi. Cât aş da să am puterea asta!!! Aş face atâtea lucruri care pentru unii pot părea lipsite de importanţă...Aş sta în cămin măcar pentru un an. Aş rămâne în weekend-uri, aici, în Iaşi pentru a merge la nebuniile studenţeşti cu dragii mei colegi. Mi-aş face prieteni buni în rândul colegilor de la facultate. Aş merge mult mai des la cursuri şi seminarii. M-as plimba prin Copou. M-aş înscrie la tot felul de cursuri. M-aş implica în tot felul de activităţi constructive. Aş cunoaşte mult mai multe persoane.Visez… şi, din păcate, trebuie să revin la realitate şi să accept că nu pot schimba nimic din trecut.Implicit apare întrebarea: “Bine, dar de ce nu ai făcut nimic ca să simţi studenţia?”. Sincer, nici eu nu ştiu de ce. Aşa că tot ce îmi rămane de zis este(fără a mă gândi prea mult şi fără a da prea multe detalii): “Aşa a fost să fie!”... şi punct! Tot ce ămi rămâne acum de făcut este să profit cât pot de mult de acest ultim an de studenţie…Sper să îmi iasă de data asta!

S de la Simplu

Viata este Simpla...Nu!Sa nu vi se pare ciudat ca am scris asa ceva..Da!Este simpla viata!Mai simpla decat v-ati putea imagina. Problema este la noi, oamenii. Avem un "reflex" de a o complica...de a-i da uneori alte conotatii...mult prea complicate fata de realitate. Este foarte normal sa se intample asa...tine de natura noastra umana. Insa acest lucru il putem remedia daca dorim ca tot ce se intampla in jurul nostru sa nu ni se mai para atat de complicat si de neinteles.Pana nu demult mi se parea ca viata este atat de ciudata. Ca nu gaseam sensul in tot ceea ce ma inconjoara.Ca tot ce se invarte in jurul meu este mult prea complicat pentru a reusi sa inteleg.Ajunsesem in momentul in care viata ma speria.Dar astea au fost in mintea si sufletul meu pana intr-o zi.Pana intr-o zi in care, viata mea si lumea din jurul meu a capatat alt sens.(Nu..nu va ganditi ca m-am indragostit si din cauza euforiei pe care ti-o da dragostea am inceput sa vad lucurile asa cum le vad acum).Am inteles ca raspunsul la orice intrebare... la orice traire...trebuie gasit in originea noastra...in locul de unde a plecat totul.Intrebarea cea mai complicata pare a fi si cea mai simpla la o prima impresie:"De ce?".De multe ori ne intrebam "de ce sufar?"..."de ce tocmai mie mi s-a intamplat asta?"..."de ce am fost eu acela?", si lista poate continua.Pentru gasirea celui mai sincer si real raspuns am inteles ca trebuie sa dau timpul inapoi, pas cu pas, pana cand ajung la acea "origine" de care am amintit mai sus.Pur si simplu am inteles ca trebuie sa accept situatia asa cum este ea, complicata, pentru ca tocmai eu am facut-o asa.Aceasta modalitate de "privire" a unei probleme m-a invatat cum trebuie sa actionez pe viitor pentru a evita sa mai fiu pusa intr-o astfel de situatie nefavorabila mie.M-a invatat sa ma autocontrolez.Cu toate ca nu am studii in domeniul psihologiei, am inteles cum "functioneaza" oamenii...lumea. Am realizat ca omul este doar "un simplu aparat insufletit" plin cu idei, ganduri,trairi,reactii care vin in urma modelarii suferite din exterior. Am inteles ca unele probleme sau situatii complicate trebuie tratate cu acea "joaca simpla de copil" tocmai pentru a gasi o rezolvare serioasa...Si lista poate continua.Odata ce vei reusi sa vezi viata si problemele ei intr-un mod mai simplu si daca vei reusi sa le tratezi ca atare, cu siguranta lumea inconjuratoare nu va mai parea atat de complicata si de neinteles.Daca mai sus am afirmat ca viata este simpla, asta nu inseamna ca ea trebuie tratata fara seriozitate.Din contra!Viata este cel mai serios "lucru" care ni s-a putut da vreodata si trebuie tratat ca atare...